Urmăresc de multă vreme blogul Talente de năzdrăvaniși concursurile pentru cei mici de pe pagină. Mi s-au părut foarte tentante, dar pînă acum nu le-am vorbit suficient de insistent copiilor despre ele. Cînd am văzut concursul Frunze arămii, am presimțit că poate de data asta voi avea mai mult succes, fiindcă de cîteva săptămîni copiii povestesc doar despre toamnă. Ieri după-masă, fetița mea și-a terminat temele în timp record așa că i-am arătat pagina concursului și i-am explicat regulile.
Mi-a cerut hîrtie - i-am dat o coală albă A5 ca să înțeleagă cît de mare ar trebui să fie tabloul, o coală verde închis, una verde deschis, una roșie, carioci, lipici, foarfecă și perforatorul cu model de frunze - iar eu m-am întors la temele feciorului mai mare, să-i verific exercițiile de la mate.
După 10 minute m-a chemat veselă să-mi arate jocul ei - probabil că ideea de tablou i s-a părut prea plictisitoare:
![]()
Să vă explic, că poate pozele nu sunt prea explicite: frunza cea mare este „în relief” (a lipit-o cu două bucăți de hîrtie ca să stea deasupra foii), iar gîzele sunt domnișoara buburuză (pe frunză), domnul fluture, albinuța (insecta de culoare verde cu ac) și gîndăcelul de colorado (ultima insectă roșie). I-am sugerat să înlocuiască ultimele două cu insecte galbene, respectiv m-am oferit să-i dau o coală galbenă. Ca de fiecare dată, răspunsul ei a fost: „Mami, tu chiar n-ai imaginație?!” Frunzele decupate cu perforatorul erau de decor și nu au fost lipite pentru a putea fi mișcate de colo-colo.
![]()
![]()
Toată seara s-a (și ne-am) jucat cu insectele și cu frunzele. Frunza mare a fost, pe rînd, căsuță pentru insecte, tobogan, leagăn și trambulină. Frunzele cele mici erau cînd frunze cînd picături de ploaie. Iar insectele intrau pe rînd în căsuță, se jucau în parc și ascultau buletinul meteo (care transmitea periodic că vor fi averse de ploaie de frunze).
Mulțumim celor de la Talente de năzdrăvani pentru prilejul de joacă. Sper să accepte că un tablou poate fi și mișcător și să aibă mai multă imaginație decît mine!
Mi-a cerut hîrtie - i-am dat o coală albă A5 ca să înțeleagă cît de mare ar trebui să fie tabloul, o coală verde închis, una verde deschis, una roșie, carioci, lipici, foarfecă și perforatorul cu model de frunze - iar eu m-am întors la temele feciorului mai mare, să-i verific exercițiile de la mate.
După 10 minute m-a chemat veselă să-mi arate jocul ei - probabil că ideea de tablou i s-a părut prea plictisitoare:
Să vă explic, că poate pozele nu sunt prea explicite: frunza cea mare este „în relief” (a lipit-o cu două bucăți de hîrtie ca să stea deasupra foii), iar gîzele sunt domnișoara buburuză (pe frunză), domnul fluture, albinuța (insecta de culoare verde cu ac) și gîndăcelul de colorado (ultima insectă roșie). I-am sugerat să înlocuiască ultimele două cu insecte galbene, respectiv m-am oferit să-i dau o coală galbenă. Ca de fiecare dată, răspunsul ei a fost: „Mami, tu chiar n-ai imaginație?!” Frunzele decupate cu perforatorul erau de decor și nu au fost lipite pentru a putea fi mișcate de colo-colo.
Toată seara s-a (și ne-am) jucat cu insectele și cu frunzele. Frunza mare a fost, pe rînd, căsuță pentru insecte, tobogan, leagăn și trambulină. Frunzele cele mici erau cînd frunze cînd picături de ploaie. Iar insectele intrau pe rînd în căsuță, se jucau în parc și ascultau buletinul meteo (care transmitea periodic că vor fi averse de ploaie de frunze).
Mulțumim celor de la Talente de năzdrăvani pentru prilejul de joacă. Sper să accepte că un tablou poate fi și mișcător și să aibă mai multă imaginație decît mine!